Iniţiativa scriitoarei Ligya Diaconescu şi a revistei STARPRESS , romano - canado-americane , în colaborare cu Andrada Victoria Diaconescu, de a publica "ANTOLOGIA scriitorilor români contemporani din întreaga lume", a izvorât din dorinţa de a face cunoscute cercurilor iubitoare de cultură, şi nu numai, din întreaga lume, scriitori români trăitori pe meridianele lumii. Lucrarea apărută în format A4, cuprinde 52 de poeţi şi prozatori, în 225 de pagini, cu creaţii scrise în limba română, dar traduse şi în limba engleză.Parafrazând pe Eugen Lovinescu pot spune că cei cuprinşi în această amplă lucrare nu sunt numai talente remarcabile, ci şi puncte din frontiera hărţii noastre sufleteşti.
Această antologie a apăut şi urmare "Concursului Internaţional de Poezie " pentru românii din întreaga lume-"STARPRESS ", iniţiat de Ligya Diaconescu din România şi George Filip din Montreal, aşa cum ne informează poetul în "Cuvânt înainte ".
Tot ca o prefaţare a acestei ample lucrări, scriitoarea Cezarina Adamescu ( redactor la Agero , Stuttgart, Germania ) subliniază că această antologie este o"Călătorie prin patria neasemuită a cuvintelor ", în timp ce Adalbert Gyuris( Germania) spune că lucrările publicate sunt"Gânduri alese ", iar cunoscutul scriitor Octavian Curpaş din Phoenix (Arizona ) detailează rolul amplei lucrări, spunând că ea este" o şansă la universalitate pentru autorii români ai timpului nostru ", ca Lucreţia Berzintu ( Israel) să conchidă că Ligya Diaconescu "a creat acest buchet de flori de pretutindeni ".
Fiecarui autor cuprins în antologie i se rezervă patru pagini în care sunt publicate datele biobibliografice, fotografia şi creaţiile, în limba română şi în engleză.
Urmare faptului că poetul clujan Al.Florin Ţene, preşedintele Legii Scriitorilor Români, a câştigat Marele Premiu la Concursul Internaţional STARPRESS, antologia se deschide cu fişa bio-biobliografică a acestuia şi cu patru poeme în limba română şi engleză. O altă personalitate reprezentativă a literaturii noastre din diasporă este poetul George Roca, membru al Ligii Scriitorilor, stabilit în Australia, prin poeziile cuprinse în această antologie, pot spune că este un martir al talentului.Lumina din poeziile Victoriei Duţu stabileşte o analogie între două structure lirice, între spiritual postmodern şi cel globmodern. Cunoscutul poet din SUA, Virgil Ciucă ştie să împletească armonios inteligenţa artistică cu ceremonia lirică.O poetă a vibraţiilor luminii sudului este Elisabeta Iosif, în poeziile căreia anotimpurile sunt simboluri ale iubirii şi ale renaşterii spirituale. Lică Pavel dospeşte verbul în versuri scurte, concentrate, ele fiind oglinda unde"Omul care mă priveşte îmi seamănă leit ".Versurile semnate de Carmen Tania Grigore sunt expresii ale eului frisonat de dragoste.
Poemele semnate de Marin Ifrim sunt adevărate acumulări de detalii în care se răsfrâng clipele aşteptării. Adalbert Gyuris (Germania ) îşi exteriorizează sentimentele prin plasticitatea şi coloratura cuvintelor, în timp ce din Baia Mare poeta Mariana Angela Glodici îşi aprinde "Făclia de dor " pentru a lumina "cu speranţa cea mai curată" destinul.Un poet laborios este Damian Theodor (New York ) în versurile căruia descoperim metafore ce inched o premoniţie adâncă. Mariana Zavati Gardner(Anglia ) este o poetă a amintirilor unde pactul autobiografic, autoreferenţialitatea poemului sunt introduse într-un scenariu nostalgic. Micropoemele lui Adrian Botez sunt adevărate clic-clacuri ale unui aparat fotografiat ce surprinde clipa de lumină. O metamorfoză a anotimpurilor nuanţează poezia lui Victor Burde, în timp ce Mariana Doina Leonte îşi ascultă tăcerea poemelor sale.
Un poet profund este Menuţ Maximinian dotat cu capacitatea de a da carnaţie obsesiilor şi a sentimentelor. Visul evaziv al Mihaelei Cristescu (Sydney-Australia ) transcende dincolo de realitate prin plasticitatea imaginilor, pe când acest fenomen îl găsim şi la Cristina Gabriele Nemeş dar încorsetat în frumoase poeme scrise în stil clasic.Implicarea eului în "conflictul " dintre anotimp şi persoanele iubite din versurile semnate de Elena Olariu dă o notă de sinceritate. Gustul pentru rememorarea histrionică îl descoperim la Alex Popa ( Anglia ), acelaşi lucru străbate şi poeziile Ionelei Flood (London-England ). În versuri scrise în stil clasic Gigi Stanciu decantează gânduri cu o voluptate irepresibilă. Iar poeziile semnate de Cristiana Maria Purdescu, Gheorghe Mizgan, Sorin Micuţiu, Silvia Petre-Grigore, Ioana Geier( Germania), Marian Dragomir, Olga Alexandra Diaconu, Ionela Van Rees Zota( Germania), Eliza Floria, Ana Maria Gîbu, Maya Maria Muşat, Monalisa Livia Gheorghiu alternează subtil spectacolul ingenuu şi tonul romantic.
O poetă cunoscătoare excelentă a poeziei este Ligya Diaconescu, sedusă fiind de himera clasicităţii.O voluptate irepresibilă a rostirii şi o dicţie impecabilă împing poezia Ligyei Diaconescu către discursul muzical în care par a se fi strâns cele mai incitante ritmuri în armonie cu trăirile egoului. Clasicismul prozodic al versurilor e însă mai degrabă o formă de îmblânzire a convulsiilor lăuntrice, un act de exorcism. Poemele freamătă de sensibilitatea unei poete admirabilă. Aceaşi seducţie pentru versul clasic o descoperim la Lavinia Huţişoru Dumitru.
Această amplă antologie se încheie cu proze semnate de Elena Buică (Toronto, Canada ), Radu Botiş, Cezarina Adamescu, Adrian Botez, Liliana Moldovan, Ovidiu Creangă,( Toronto, Canada), Daniela Gîfu, Dora Alina Romanescu, Radu Vasile Chialda, Victoria Fătu Nalaţiu, Menuţ Maximinian şi Camelia Iuliana Radu, texte ce evidenţiază starea actuală şi diversă a prozei româneşti unde urmele biografiei, rememorarea, punerea în oglindă a depoziţiilor, introspecţia, radiografia unor destine angrenate în circuitul social al vieţii, cu toate complicaţiile pe care le presupune, sunt doar o parte din evantaiul multicolor al ideilor ce se desprind din aceste proze.
Această antologie, realizată cu profesionalism de Ligya Diaconescu, se constituie într-un barometru care indică punctele din frontiera hărţii noastre sufleteşti, cum scria Eugen Lovinescu. Lucrările cuprinse în această antologie reprezintă perenitatea talentului românului indiferent pe ce meridian al planetei se află.
Al. Florin ŢENE
O ANTOLOGIE AŞTEPTATĂ DE-UN VEAC...:
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI
CONTEMPORANI,
DIN ÎNTREAGA LUME”
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI
CONTEMPORANI,
DIN ÎNTREAGA LUME”
...Omul de cultură şi filantropul, febril şi de un patriotism fierbinte şi extrem de activ şi eficient, scriitoarea şi ziarista harnică, LIGYA DIACONESCU /Canada (secondată, cu ritm, dragoste şi gravă maturitate, de către fiica sa, filologul şi studiosul întru Medicina Leacului Divin/Panaceum, ANDRADA DIACONESCU!), a împlinit, în aceste zile, un vis care era degeaba visat, de către românii cel puţin ai ultimului veac (...încă de la junimişti, ba chiar de la Dumitru al lui Cantemir, din veacul al XVIII-lea, se vedeau mijind dorinţele de afirmare biruitoare, a Cugetului Valah, în „concertul” duhurilor expresive europene!): Antologia (bilingvă: în română şi în engleză) scriitorilor români contemporani, din întreaga lume/ Contemporary Worldwide Romanian Writers – Antology.
...Este vorba de o operă de pionierat, care a transformat un deziderat al multor Duhuri luminoase ale culturii române (şi anume, acela de a-i uni, miraculos, peste hotarele geografice, într-o singură Biblie de Limbă şi Expresie Divină, fratern şi comparatist, pe toţi creatorii întru Logos-ul Românesc, răspândiţi pe toată faţa Pământului, de o istorie deloc favorabilă acestui Neam Martir!) – într-o realitate palpabilă şi strălucită: da, EXISTĂ, în sfârşit! O realitate competitivă (la nivel profund-comparatistic), din punct de vedere artistic, cu orice „realitate”, de acelaşi soi, din orice alt colţ de lume civilizată, de pe orice continent!
...Cartea a fost realizată printr-o selecţie valorică extrem de riguroasă (unii ar putea spune, chiar: nemiloasă!) : 52 de prezenţe scriitoriceşti româneşti mondiale, antologate!
Cu mici excepţii, a prevalat (cum şi credem că se cuvine!) criteriul valoric. Şi nu e vorba, neapărat, de valori consacrate, prin apartenenţa la tot soiul de „uniuni” şi „ligi”, prin premii naţionale şi internaţionale etc. - ci de valori artistice autentice. Fireşte, nu puteau lipsi şi nici nu lipsesc nume mari şi încărcate de semantică a culturii româneşti (din România şi de pe alte multe meleaguri, de pe depărtate tărâmuri şi continente...chiar de la Antipozi !): Alexandru Florin Ţene (România), George Roca (Australia), Cezarina Adamescu (România), Theodor Damian (SUA), Elena Buică (Canada), Mariana Zavati Gardner (Anglia), Radu Botiş (România), Marin Ifrim (România)... – dar sunt prezente şi nume care nu-ţi spun nimic (sau nu-ţi spun ţie, ca român din România...şi iată un prim argument şi răspuns, la întrebarea: DE CE ACEASTĂ CARTE ERA NECESARĂ ŞI ESTE BINECUVÂNTATĂ: PENTRU CĂ NE FACE CUNOŞTINŢĂ ŞI NE RE-ÎNFRĂŢEŞTE, CU FRAŢI UITAŢI/”ESCAMOTAŢI”?!), decât după ce te duci la pagina conţinând textul/textele antologat/antologate şi...citeşti, cu nesaţ: Virgil Ciucă (SUA), Carmen Tania Grigore (Anglia), Adalbert Gyuris (Germania), Ioana Geier (Germania), Monalisa Livia Gheorghiu (România) etc.
Există şi destui scriitori care nu s-au exprimat, prioritar, pe foaia de hârtie, ci, direct, în pagina web - precum: Camelia Iuliana Radu/România, Lavinia Huţişoru Dumitru/România (cea care-şi traduce poemele nu doar în engleză, ci şi în franceză şi portugheză, pentru cei cu care lucrează la firma „Tay Travel Egipt”, „al cărei reprezentant sunt în România şi pentru Europa de Est – şi traduc unele din ele/poezii în portugheză, de dragul prietenilor din Brazilia, pentru voluntarii de la Casa de dom Inacio, dintre care fac parte ca ghid şi medium al casei”... – şi, iată cum, încet-încet, iţele Turnului Babel se limpezesc, graniţele de înţelegere dintre neamuri se prăbuşesc!), Olga Alexandru Diaconu/România etc.
...Cum era şi firesc, o Antologie, precum cea de faţă, nu poate avea omogenitate valorică. Nici nu era de aşteptat, dat fiind nu doar zonele de influenţă ideatică şi de Duh extrem de variate, ci şi vârstele cu „aperturi” surprinzător, chiar pitoresc de fluctuante, de-a lungul şi de-a latul Antologiei: de la scriitori aflaţi la vârsta înţelepciunii (ca să nu zicem „senectuţii”), la...copii! Ceea ce dă oscilaţie axiologică, oferă, însă, şi speranţă, pentru cultura românescă a a viitorului: tinerii şi foarte tinerii scriitori antologaţi (dându-li-se „şanse egale” cu...”seniorii” !) - nu dezamăgesc, ci ei (în general) onorează, cum se cuvine, acest dar şi acestă generoasă şansă: talentul/harul unor Ana Maria Gâbu (România), Alex Popa (Anglia), Marian Dragomir (România) - sau chiar al „junioarei” (de fapt, cam prea...”junioarei”!), născută în...2000, Maya Maria Muşat (Bucureşti-România), sunt destul de greu de contestat total, chiar şi cu mijlocele hermeneuticii literare moderne...! Evident, în cazul ultimei, poate că, totuşi, n-ar fi fost rău să se mai aştepte (măcar vreo cinci - ...deloc...”cinici”! - anişori!) confirmarea aceasta de-a dreptul „regală”, printr-o ditamai Antologie pentru Scriitorii Români ai „multului rotund”, atât de vastă şi de respectabilă...Pentru că, în definitiv, Mozart sau Rimbaud, după câte ştim, nu se nasc chiar în fiece zi a lunii...
...De dorit ar fi fost şi o „transpunere” a textelor internetiştilor (cei ce nu mai recunosc dreptul seniorial al DIACRITICELOR), într-un text mai uşor lizibil, tocmai prin prezenţa diacriticelor...Când avem de-a face cu Artă (şi, slavă Domnului, graţie LIGYEI DIACONESCU, avem, din plin!), prezenţa diacriticelor ne permite să plutim, dimpreună cu Revelaţia Artistică... - pe când absenţa lor, ne sileşte, cam prea des, să ne poticnim în semantici aproximative şi, deci...să coborâm din cer!
...Cartea-Antologie este împărţită în două secţiuni inegale:
1-prima secţiune este închinată Poeziei – şi conţine „mostre” ale sacrei arte „revelatorii şi divinatorii”, din partea a 35 de „preoţi” ai Altarului Logos-ului Divin al Euterpei (uneori, „mixată” - savant, ritualic, spre transcendenţă orientată, şi niciodată sacrificată obscen! - cu Erato...: „Dimineaţa devreme,/Chiar înainte de a-l pierde pe Hamlet din priviri,/Am înţeles că povestea ta fusese adevărată,/Aşa precum durerea din sufletul meu/ - Un exemplu de memorie neîmplinită/Folosind versul în locul prozei” – cf. Mihaela Cristescu/Australia, Vis evaziv – dimineaţa – ori: „Sau poate plec şi vin deodată/ca a duhului adiere de vânt/ca mireasa cu nunta neterminată/ca atunci când mă rog/şi nu mai ştiu că mă rog/şi că sunt” – cf. Theodor Damian/SUA, Ca mireasa);
2-a doua secţiune este închinată Prozei...care, în multe cazuri, prin prinosul adus Revelaţiei, se întretaie cu graniţele poetice: 13 „închinători” la Calliope /Zeiţa/Zâna Poeziei Epice...care, chiar dacă indică „proză scurtă”, această „scurtime” nu împiedică deloc, ba chiar potenţează reverberaţiile epopeice! Spre exemplu, schiţa Cezarinei Adamescu (De ce nu se vând măslinele cu bucata?), care valorează cât un întreg raft de romane sociale şi grotesc, şi tragic-satirice...sau excursul teologic al preotului-scriitor Radu Botiş (Modelatorul Fiinţei Umane), valorând cât un an întreg de predici inspirate sau/şi cât o bibliotecă întreagă de romane moralizatoare... Remarcăm şi deosebitul har narativ, aproape diafan-serafic, profund mistic, şi expresivitatea pătimaşă (şi, totuşi, adâncit sapienţială, prin Revelaţie!) a Blestemului Dorei Alina Romanescu/România: „Dumnezeu îi îngăduise să plutească, să se rupă definitiv de cele pământeşti. Se simţea din ce în ce mai uşoară – şi, când a ajuns pe tărâmul Tinereţii fără Bătrâneţe şi al Vieţii fără de Moarte, la intrare o aşteptau multe suflete, dar ea l-a văzut doar pe Vasile, lângă care şi-a continuat drumul, despre care nimeni nu va şti să povestească niciodată”.
...Prefaţa/Cuvânt înainte este, de fapt, o multiplicare binevenită a vocilor şi mărturiilor/mărturisitorilor (George Filip/Canada, Cezarina Adamescu/România, Adalbert Gyuris/Germania, Octavian Curpaş/SUA, Elena Buică/Canada, Lucreţia Berzinţu/Israel), despre necesitatea unui astfel de demers demiurgic, care s-a întrupat în fiinţa acestei Biblii, împlinită, revelatoriu, de doamna LIGYA DIACONESCU.
Posfaţa este dublă, semnată de Elena Buică/Canada şi de Marin Ifrim/România, acesta din urmă fiind, credem, „într-un gând” cu majoritatea celor care vor citi sau chiar studia paginile acestui „mozaic” cultural românesc, cu viziuni şi construcţii caleidoscopice, având ca „liant” unic...Logos-ul Românesc: „Nu toată România este sub incompetenţă, sub ape, sub cota de avarie, sub politică”.
Suntem convinşi că artiştii autentici, de pe plaiurile mioritice, se vor simţi stimulaţi, ba chiar ambiţionaţi, de însăşi existenţa acestei palpabile mărturii (oferite de Arta Românească de Pretutindeni, prin efortul titanesc, de sinteză, al cupului LIGYA-ANDRADA DIACONESCU!), precum că „şi la Valahia /valahi există o miraculoasă capacitate de demiurgie”! Nu mai vorbim despre artiştii (şi...”ne-artiştii”!) străini, care şi-au format o imagine nu tocmai favorabilă, despre Duhul Valah (văzând evoluţia acestuia atât de precară, în istoria ultimilor 21 de ani...). Astfel, prin opere de felul celor alcătuite, cu Har, de oameni aleşi, de felul doamnei LIGYA DIACONESCU, reuşim să avem, pretutindeni în lume, AMBASADORI, AUTENTICI ŞI EXTREM DE EFICIENŢI, AI DUHULUI ŞI ONTOLOGIEI ROMÂNEŞTI!
...Cât despre influenţa acestui Monument de Duh Românesc, asupra „cugetului” şi „conştiinţei” imposturii politice româneşti (din urbea de pe Dâmboviţa!), avem serioase reţineri...Nu pentru că ar fi monumentul LIGYEI DIACONESCU mai puţin...monument, ci pentru că ne îndoim de existenţa, la nivel politic românesc actual, atât a „cugetului”, cât şi a „conştiinţei” (în definiţia/definirea clasică, dată de bunul-simţ milenar tracico-valah!).
prof. dr. Adrian Botez
Dora Alina Romanescu si-a dechis librarie cu ceainarie
Scriitoarea Dora Alina Romanescu si-a deschis librarie cu ...ceainarie ,
la malul marii
Turiştii ce vor poposi în oraşul de la ţãrm de mare, Mangalia, vor descoperi un loc de linişte, de relaxare şi destindere, nou înfiinţat aici: o Librãrie-ceainãrie, spaţioasã, modernã, elegantã. Grupul editorial Livingstone din Bucureşti, din care face parte şi editura Pescãruş, a hotãrât promovarea scriitorilor talentaţi, romãni şi mediatizarea lor. Aşa au descoperit-o pe Dora Alina Romanescu, bistriţeanca talentatã care trãieşte în Mangalia, autoare a şase romane, membrã a Uniunii Scriitorilor din România.
Editura Pescãruş i-a reeditat patru din romanele scriitoarei şi i-a împlinit visul acesteia de a înfiinţa o Librãrie-ceainãrie care sã-i poarte numele: Dora Alina Romanescu. Primarul Municipiului Mangalia, Mihai Claudiu Tusac, a salutat cu bucurie acest proiect spunând cã: “Este onorant sã ne respectãm oamenii valoroşi cât sunt în viaţã, sã le promovãm activitatea, sã le apreciem harul şi ceea ce fac ei pentru semeni.” Reprezentanta Editurii Livingstone-Roxana Gamart spune:” In sprijinul hotãrârii noastre de a o promova pe scriitoarea Dora Alina Romanescu, ne-a venit Antologia Personalitãţilor Române si faptele lor apãrutã la Iaşi de Constantin Toni Dârţu, unde scriitoarea Dora Alina Romanescu apare alãturi de personalitaţi marcante ale scrisului, cântecului, artei: Grigore Vieru, Benone Sinulescu, Elena Forţu, Irimie Strãuţ şi alţii.” Emoţionatã, scriitoarea Dora Alina Romanescu a spus:” Sunt patroana spiritual a acestei Librarii-ceainãrii şi doresc ca aceasta sã devinã un loc unde oamenii sã-şi gãseascã liniştea, sã descopere adevãratele valori pentru minte şi suflet. Doresc sã aducem tinerii aproape de carte”. Înfiinţarea unei librãrii, când calculatorul este la îndemâna oricui, când pe majoritatea ecranelor TV ne sunt prezentate petreceri, scandaluri, domnişoare goale din cap pânã-n picioare, este un act de curaj…un pas mic, speranţa cã valorile morale ale romãnilor existã, cã mulţi dintre noi ne vom relua obiceiurile de a trãi decent, de a ne distra cu folos, creativ, elegant.
Blestem / Dora Alina Romanescu
BLESTEM
By Dora Alina Romanescu
Romania
“Have you put things straight , Jacob?”
“Yes, chief...not even God can change a thing now...”
“OK! You’re starting to rehabilitate in my eyes and make me forget that you told me that the licentiate remained unrolled in the hay and the little one slipped through your fingers. I took something on her but if I could lay my hands on the snotty I could have earned twice as much.”
“It’s ok chief, I found for you three real pieces. They are untouched, I guarantee with my life and they are ready to give pleasure.”
“What?? Are you crazy? Have you told them what are they going to do?”
“ Do you really think I am that stupid, chief? I told them I can make them models but they may be asked to do some sacrifices. They jumped with joy and they all said in a voice that they are ready to do anything just to get out of the village and out of school.”
“Good job, Jacob! Do they come from the same place “the smart one” did?”
“No, they are from Parva. We shouldn’t stir waters in Rebra for a while...until they forget about the missing one. Have you heard anything about her, chief?”
“Do you really think I’ve asked around about her? After I got my money, I disappeared and I haven’t met the ones that took her.”
The men went rapidly through the way to Parva. At the spot, there were three young girls, not older than 14 or 15. They were dressed in tight jeans with tops that showed their waists and navels, they were wearing bright lipstick and the nails on their fingers were covered in nail polish without being previously cleaned or filed.
Wach of them had only a bag with no more than is necessary and a suit of clothes, expecting the rest to be received from their employer.
Jacob asked them to get in the car and then left.
The night was falling and the road seemed to be deserted. Jacob was driving carefully on the road full of pits and bumps. At the first dangerous turn, a woman appeared in front of his car and he almost threw her down.
“Fuck the old woman! I’ll keep on driving because we don’t have the time to take care of her.”
Jacob drove even faster and a few meters away from the incident, out of nowhere, a woman fell on the hood of the car horrifying everybody inside. Jacob and Vrania got out of the car and, to their utter astonishment, they didn’t see anybody or anything except for the fact that the windscreen was cracked in many pieces. Swearing like bargers, the two men got into the car and drove away. When they arrived at the place known by the locals as “Devil’s Precipice”, in the middle of the road, there was the woman they hit and left a few moments earlier.
Jacob wanted to avoid her, the woman leaped forward again and this made the man crash his car against a cliff towards the forest, on the river side of the road, where there was a precipice the locals were saying it was the playground of evil spirits and where many strange things happened.
Swearing like a barger, Jacob pulled the steering wheel and the car stopped at the edge of the precipice while the girls were screaming. The doors opened as if someone had pressed a button and in front of Jacob, there was Victoria Lupu, Ana’s mother, who, anyone knew, was dead but was still haunting the places around the village.
“What are you doing Jacob?”
“God forbid! This woman is from our village and she died struck by lightning more than a year ago...”
“But do you know how long has it been since you stole my girl, Jacob?”
“What girl? I didn’t steal any girl.”
“You dare to speak?? You planned my daughter’s kidnapping together with the vile next to you.”
“What are you talking about woman? Shut your mouth up or I’ll throw you in the precipice and no one will get you out of there.”
“Really?”
“Jacob, the hell with this stupid woman, dead or alive, let’s kick her and finish this circus.”
Vrania wanted to get out of the car when the door slammed back with such a force, hitting him and making him scream out of pain.
“What are you waiting for?” shouted Victoria angrily to the girls.
“Where do you think they are taking you girls? To sell you and turn you into prostitutes, you fouls, get out of the car and keep on running until you get home and never trust those bastards again, who had humiliated so many innocent souls.”
Speechless with fear, with their little bags in their hands, the girls got out of the car without daring to make any other move.
“Do you know where your home is?”
“ Start running and the one who looks back is mine, you stupid girls!”
Victoria shouted so loud to the girls that they started running speechless with fear. Turning to the two men who were confused and petrified with fear, Victoria said:
“With you two I will carry out my duty on Earth. I’ll throw all the curses into the Devil’s Precipice, all the hatred I gathered in my soul, and you, the ones who brought disaster upon my daughter and other innocent girls.”
“Jacob, a woman gave you birth and she didn’t teach you to sell souls. Now, go in the precipice and negotiate over your soul and this bastard’s soul.”
With a sudden move, Jacob was thrown into the car together with Vrania. The engine started without anyone turning the key in the ignition. It accelerated and then it flew in the precipice to the men’s sitting in terror.
“Do you have any money to pay your passage to hell?”
When the car fell into the precipice a loud roar was heard and some flames raised from the deep chasm. In the middle of the road, where the car had been before, Victoria stretched out her arms to the sky and whispered:
“I am ready, right now, I have fulfilled my duty. My soul got free of hatred, torment, curse and it is ready to rest in peace.”
The next moment, Victoria felt light as a feather, floating in the air towards the sky. She didn’t ask anything because if she was floating it meant that her soul was free to go to the place where permanence is forever.
God had allowed her to float and to be free from anything earthly. She felt lighter and lighter and when she reached the land of Eternal Youth, right at the entrance many souls were waiting for her, but she only saw Vasile and she continued her way by his side, a journey that no one will know what to tell about.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu