CUVÂNTUL ÎN TIMP
(antologie de poezie , proză si eseistică)
Un grup de 31 de scriitori din ţară şi-au dat mâna spre a redeschide în oameni apetitul pentru lectură , cu sprijinul grupului consultativ format din : Felix Nicolau , Ioan Pavel Azap , Ştefan Doru Dâncuş şi Gabriel Cojocaru care au scos recent de sub tipar antologia de faţă prin editura clujeană ,,Grinta” .
Scriitorii gazduiţi în acest volum analizează zona de fantastic şi de mister a lumii în care trăim , păstrând o atitudine plină de candoare , optimistă în faţa existenţei ca evocatori autentici şi pasionaţi ce-şi desfac avuţiile intelectuale şi sufleteşti .
Antologiile literare se bucură deocamdată de un renume pe piaţa cărţii , având şansa şi marele avataj de a se extinde în diverse locuri din ţară sau străinătate prin autorii săi ce se bucură de audienţă .
Avem în România , aşa cum spune scriitorul Ştefan Doru Dâncuş , oameni extraordinari ai condeiului , dar nu toţi au mijloacele necesare pentru a se mediatiza aşa că aleg o cale mai simplă , aceea de a fi incluşi intr-o antologie , unde plătesc mai puţin , dar sunt receptaţi de mai mulţi cititori , dovadă fiind utilitatea antologiilor literare care dau scriitorului legitimitate , prestanţă şi , eventual , glorie .
În prezenta antologie sunt incluşi şi 5 condeieri din judeţul Bistriţa –Năsăud : Victoria Fătu Nalaţiu la pagina 121 a carţii , Menuţ Maximinian la pagina 249 , Gheorghe Mizgan la pagina 269 , Dora Alina Romanescu la pagina 337 şi Nicolae Vrăsmaş la pagina 423 , scriitori ce se încadrează în dictonul lui Nicolae Iorga ,,Nu e altă fericire mai mare decât aceea care stă în opera care ai facut-o pentru alţii”. Victoria Fătu Nalaţiu reprezintă o întrupare a adevărului prin literatură şi pictură ne invită la ,, Ceaiul literar” într-o lume originală , temeinică în care va ramâne peste ani prin ,, Nopţile chemării" cu aspecte tematice şi coloritice diverse .
Menuţ Maximinian , isteţ ca un proverb , dă cuvântului forme alternative de comunicare ca un arhitect al universului şi sigil al divinităţii , ce reprezintă pentru om educaţie , cultură şi regăsirea identităţii naţionale prin ,, Pana păunului “ şi ,, Coaja de nucă” scriind durerile pe nisip şi bucuriile pe stâncă .
Gheorghe Mizgan , ce a pornit pe drumul performanţei de pe Valea Ţibleşului ca şi Rebreanu , redă în poeziile sale imaginea limpede a neostenitelor izvoare ale creativitaţii româneşti , ce vâslesc în ale nopţii vise , în apele trăirii , printre culori , volume si cuvinte , prin care descifrăm taina aceleaşi surse care a hrănit radăcinile viguroase ale culturii româneşti .
Dora Alina Romanescu , ce a facut să curgă izvoarele Rebrei spre Dunăre şi in final spre mare , a aşezat cuvintele pe muchie de amintiri cu ajutorul cărora a conturat o hartă a fericirii intitulată ,,Frumuseţea sufletului” îndemnând cititorul să intre cu devoţiune in spaţiile şi timpurile de altădată spre a le recupera şi elogia , deoarece nu ruptura ci acordul activează scrisul începând chiar din ,,Dealul comorii” .
Bârgăoanul Nicolae Vrăsmaş , ce şi-a transformat viaţa într-un adevărat pelerinaj , având fericita ocazie de a face contact cu cele mai frumoase locuri şi oameni deosebiţi despre care a simţit nevoia să scrie . Paginile sale cu mesaje de pe Valea Bârgăului ne învată să fim buni , generoşi , iubitori de semeni şi să învăţăm a iubii încă de la începuturile vieţii noastre .
Geologul Nicolae explorează lumea Sinelui , analizându-i substraturile ascunse printr-o gandire pozitivă fiindcă noi suntem ceea ce gândim .
|
Literatură bistriţeană la malul Mării
RASUNETUL DE BISTRITA - 01.08.2011
Zilele trecute, scriitoarea Elena M. Cîmpan, preşedinte Societatea Scriitorilor Bistriţeni, a fost prezentă la Clubul Solteris din Mangalia, unde şi-a lansat volumul de poeme, bilingv, româno-german, ”Cel mai frumos poem” (Das schonste Gedicht”), Editura Nico, 2011. Despre poetă a vorbit Preşedinta Clubului Solteris, poeta Emilia Dabu, care a spus că ”Elena M. Cîmpan a reuşit încă de la debut să se impună în lumea poeziei adevărate”, şi prozatoarea Dora Alina Romanescu, trăitoare la Mangalia, de loc din Rebra,care a făcut o prezentare în ansamblu a poeziei scrisă de Elena M. Cîmpan. Poemele alese pentru lectură, din acest volum ( dar şi din altele), au atras atenţia celor prezenţi, încântând prin trăirea întru şi prin vers. La eveniment au participat membrii Clubului Solteris - Ana Ardeleanu, Ioan Aurel Bolba, George Șerban, Marius Robert Dincă, pictorul Nicolae Găgeanu şi un public format din cititori pasionaţi de literatură contemporană. Romanul ”Blestem”, scris de Dora Alina Romanescu, Editura Pescăruş, 2010, inspirat din poveşti de viaţă ale oamenilor din Rebra, din natura unică a acestui loc, din obiceiurile păstrate din generaţie în generaţie, din pasiune şi patimă, a fost prezentat la Târgul estival ”Carte la nisip”, Mangalia 2011. Despre scriitoare şi despre cartea ei au vorbit Emilia Dabu, Elena M. Cîmpan, Ionel Dumitrescu. 
Un fragment din roman a fost interpretat de actriţa Aura Stuparu. Auditoriul a fost impresionat de profesionalismul şi acurateţea percepţiei critice a romanului, exprimate de scriitoarea Elena M. Cîmpan, în modul ei propriu de a vorbi liber. Criticul Elena M. Cîmpan i-a intuit adevăratele valenţe ale puterii de creaţie narativă a autoarei ”Blestem”-ului şi datorită faptului că autoarea provine din ţinutul nostru. Cu această ocazie, a fost lansată ideea unui schimb cultural între Clubul Solteris, preşedintă, Emilia Dabu, şi Societatea literară, Conexiuni”, preşedintă, Elena M. Cîmpan
CUVÂNTUL ÎN TIMP
(antologie de poezie , proză si eseistică)
Un grup de 31 de scriitori din ţară şi-au dat mâna spre a redeschide în oameni apetitul pentru lectură , cu sprijinul grupului consultativ format din : Felix Nicolau , Ioan Pavel Azap , Ştefan Doru Dâncuş şi Gabriel Cojocaru care au scos recent de sub tipar antologia de faţă prin editura clujeană ,,Grinta” .
Scriitorii gazduiţi în acest volum analizează zona de fantastic şi de mister a lumii în care trăim , păstrând o atitudine plină de candoare , optimistă în faţa existenţei ca evocatori autentici şi pasionaţi ce-şi desfac avuţiile intelectuale şi sufleteşti .
Antologiile literare se bucură deocamdată de un renume pe piaţa cărţii , având şansa şi marele avataj de a se extinde în diverse locuri din ţară sau străinătate prin autorii săi ce se bucură de audienţă .
Avem în România , aşa cum spune scriitorul Ştefan Doru Dâncuş , oameni extraordinari ai condeiului , dar nu toţi au mijloacele necesare pentru a se mediatiza aşa că aleg o cale mai simplă , aceea de a fi incluşi intr-o antologie , unde plătesc mai puţin , dar sunt receptaţi de mai mulţi cititori , dovadă fiind utilitatea antologiilor literare care dau scriitorului legitimitate , prestanţă şi , eventual , glorie .
În prezenta antologie sunt incluşi şi 5 condeieri din judeţul Bistriţa –Năsăud : Victoria Fătu Nalaţiu la pagina 121 a carţii , Menuţ Maximinian la pagina 249 , Gheorghe Mizgan la pagina 269 , Dora Alina Romanescu la pagina 337 şi Nicolae Vrăsmaş la pagina 423 , scriitori ce se încadrează în dictonul lui Nicolae Iorga ,,Nu e altă fericire mai mare decât aceea care stă în opera care ai facut-o pentru alţii”. Victoria Fătu Nalaţiu reprezintă o întrupare a adevărului prin literatură şi pictură ne invită la ,, Ceaiul literar” într-o lume originală , temeinică în care va ramâne peste ani prin ,, Nopţile chemării" cu aspecte tematice şi coloritice diverse .
Menuţ Maximinian , isteţ ca un proverb , dă cuvântului forme alternative de comunicare ca un arhitect al universului şi sigil al divinităţii , ce reprezintă pentru om educaţie , cultură şi regăsirea identităţii naţionale prin ,, Pana păunului “ şi ,, Coaja de nucă” scriind durerile pe nisip şi bucuriile pe stâncă .
Gheorghe Mizgan , ce a pornit pe drumul performanţei de pe Valea Ţibleşului ca şi Rebreanu , redă în poeziile sale imaginea limpede a neostenitelor izvoare ale creativitaţii româneşti , ce vâslesc în ale nopţii vise , în apele trăirii , printre culori , volume si cuvinte , prin care descifrăm taina aceleaşi surse care a hrănit radăcinile viguroase ale culturii româneşti .
Dora Alina Romanescu , ce a facut să curgă izvoarele Rebrei spre Dunăre şi in final spre mare , a aşezat cuvintele pe muchie de amintiri cu ajutorul cărora a conturat o hartă a fericirii intitulată ,,Frumuseţea sufletului” îndemnând cititorul să intre cu devoţiune in spaţiile şi timpurile de altădată spre a le recupera şi elogia , deoarece nu ruptura ci acordul activează scrisul începând chiar din ,,Dealul comorii” .
Bârgăoanul Nicolae Vrăsmaş , ce şi-a transformat viaţa într-un adevărat pelerinaj , având fericita ocazie de a face contact cu cele mai frumoase locuri şi oameni deosebiţi despre care a simţit nevoia să scrie . Paginile sale cu mesaje de pe Valea Bârgăului ne învată să fim buni , generoşi , iubitori de semeni şi să învăţăm a iubii încă de la începuturile vieţii noastre .
Geologul Nicolae explorează lumea Sinelui , analizându-i substraturile ascunse printr-o gandire pozitivă fiindcă noi suntem ceea ce gândim .
|
Literatură bistriţeană la malul Mării
RASUNETUL DE BISTRITA - 01.08.2011Zilele trecute, scriitoarea Elena M. Cîmpan, preşedinte Societatea Scriitorilor Bistriţeni, a fost prezentă la Clubul Solteris din Mangalia, unde şi-a lansat volumul de poeme, bilingv, româno-german, ”Cel mai frumos poem” (Das schonste Gedicht”), Editura Nico, 2011. Despre poetă a vorbit Preşedinta Clubului Solteris, poeta Emilia Dabu, care a spus că ”Elena M. Cîmpan a reuşit încă de la debut să se impună în lumea poeziei adevărate”, şi prozatoarea Dora Alina Romanescu, trăitoare la Mangalia, de loc din Rebra,care a făcut o prezentare în ansamblu a poeziei scrisă de Elena M. Cîmpan. Poemele alese pentru lectură, din acest volum ( dar şi din altele), au atras atenţia celor prezenţi, încântând prin trăirea întru şi prin vers. La eveniment au participat membrii Clubului Solteris - Ana Ardeleanu, Ioan Aurel Bolba, George Șerban, Marius Robert Dincă, pictorul Nicolae Găgeanu şi un public format din cititori pasionaţi de literatură contemporană. Romanul ”Blestem”, scris de Dora Alina Romanescu, Editura Pescăruş, 2010, inspirat din poveşti de viaţă ale oamenilor din Rebra, din natura unică a acestui loc, din obiceiurile păstrate din generaţie în generaţie, din pasiune şi patimă, a fost prezentat la Târgul estival ”Carte la nisip”, Mangalia 2011. Despre scriitoare şi despre cartea ei au vorbit Emilia Dabu, Elena M. Cîmpan, Ionel Dumitrescu.
Un fragment din roman a fost interpretat de actriţa Aura Stuparu. Auditoriul a fost impresionat de profesionalismul şi acurateţea percepţiei critice a romanului, exprimate de scriitoarea Elena M. Cîmpan, în modul ei propriu de a vorbi liber. Criticul Elena M. Cîmpan i-a intuit adevăratele valenţe ale puterii de creaţie narativă a autoarei ”Blestem”-ului şi datorită faptului că autoarea provine din ţinutul nostru. Cu această ocazie, a fost lansată ideea unui schimb cultural între Clubul Solteris, preşedintă, Emilia Dabu, şi Societatea literară, Conexiuni”, preşedintă, Elena M. Cîmpan
Zilele trecute, scriitoarea Elena M. Cîmpan, preşedinte Societatea Scriitorilor Bistriţeni, a fost prezentă la Clubul Solteris din Mangalia, unde şi-a lansat volumul de poeme, bilingv, româno-german, ”Cel mai frumos poem” (Das schonste Gedicht”), Editura Nico, 2011. Despre poetă a vorbit Preşedinta Clubului Solteris, poeta Emilia Dabu, care a spus că ”Elena M. Cîmpan a reuşit încă de la debut să se impună în lumea poeziei adevărate”, şi prozatoarea Dora Alina Romanescu, trăitoare la Mangalia, de loc din Rebra,care a făcut o prezentare în ansamblu a poeziei scrisă de Elena M. Cîmpan. Poemele alese pentru lectură, din acest volum ( dar şi din altele), au atras atenţia celor prezenţi, încântând prin trăirea întru şi prin vers. La eveniment au participat membrii Clubului Solteris - Ana Ardeleanu, Ioan Aurel Bolba, George Șerban, Marius Robert Dincă, pictorul Nicolae Găgeanu şi un public format din cititori pasionaţi de literatură contemporană. Romanul ”Blestem”, scris de Dora Alina Romanescu, Editura Pescăruş, 2010, inspirat din poveşti de viaţă ale oamenilor din Rebra, din natura unică a acestui loc, din obiceiurile păstrate din generaţie în generaţie, din pasiune şi patimă, a fost prezentat la Târgul estival ”Carte la nisip”, Mangalia 2011. Despre scriitoare şi despre cartea ei au vorbit Emilia Dabu, Elena M. Cîmpan, Ionel Dumitrescu.
Un fragment din roman a fost interpretat de actriţa Aura Stuparu. Auditoriul a fost impresionat de profesionalismul şi acurateţea percepţiei critice a romanului, exprimate de scriitoarea Elena M. Cîmpan, în modul ei propriu de a vorbi liber. Criticul Elena M. Cîmpan i-a intuit adevăratele valenţe ale puterii de creaţie narativă a autoarei ”Blestem”-ului şi datorită faptului că autoarea provine din ţinutul nostru. Cu această ocazie, a fost lansată ideea unui schimb cultural între Clubul Solteris, preşedintă, Emilia Dabu, şi Societatea literară, Conexiuni”, preşedintă, Elena M. Cîmpan
“Arta înseamnă o stare de graţie” - interviu cu Iulian Popescu, general manager Editura Pescăruş - Articol aparut in "Rasunetul de Bistrita"
Ce este educatia literara?
-Un proces continuu (sau cel puţin aşa ar trebui să fie), de care fiecare dintre noi este responsabil. Nu mă refer doar la responsabilitatea adulţilor de a le deschide celor mici uşa către lumea magică a cărţilor, ci şi la responsabilitatea fiecărui individ faţă de sine, de a nu pierde contactul cu lectura. În ciuda fluxului abundent de informaţii din zona online, cărţile rămân – şi cred că vor rămâne pentru mult timp de acum înainte – o necesitate şi, în acelaşi timp, o formă de exprimare a spiritului umanităţii, a civilizaţiei moderne contemporane.-Cum este privită litera azi?
-În niciun caz cu lipsă de interes. Cel puţin asta cred, altfel nu aş fi înfiinţat o editură. Evident, depinde foarte mult şi cărui segment de public te adresezi. Noi, spre exemplu, avem colecţiile foarte bine definite. Sunt colecţiile de cărţi pentru copii, pe care le-am conceput cât mai educative şi, în acelaşi timp, atractive pentru segementul de vârstă căreia ne adresăm şi sunt colecţiile dedicate celor mari – Self Connect, Clubul Părinţilor, Gastronomik. În general, publicul nostru este unul care apreciază informaţia, este atras de cărţi – nu le cumpără doar pentru a umpe rafturile bibliotecii de acasă.
Revenind la întrebare, cred că publicul român este interesat de carte, poate nu atât de mult de ficţiune, cât de cărţile cu tentă practică. Este un interes dictat şi de stilul de viaţă pe care îl ducem astăzi, de problemele cu care ne confruntăm aproape zilnic şi la care oamenii caută soluţii.
-Ce este arta?-Sincer, nu cred că sunt în măsură să dau un răspuns la această întrebare. Nu sunt nici filosof şi nici critic de artă pentru a mă aventura în a da definiţii de o asemenea anvergură. În plus, cred că foarte mulţi comit eroarea de a confunda un publisher – care, în esenţă, este un om de afaceri – cu un om de cultură. Evident, există şi cazuri în care cele două etichete se suprapun şi avem un exemplu sau două chiar aici în România, dar nu se aplică şi în situaţia de faţă. În schimb, vă pot răspunde la întrebare din punctul de vedere al consumatorului de artă. Dincolo de definiţii, pentru mine arta înseamnă o stare de graţie la care se poate ajunge indiferent de domeniul în care te afli.
-De ce v-aţi gândit la o editură?-De ce nu? Este un domeniu în care am cumulat experienţă şi de care am prins drag. În plus, e vorba şi de umila contribuţie pe care o pot aduce eu culturii din România. Ne axăm strict pe un conţinut editorial relevant publicului din România şi, spre deosebire de celelalte edituri, ne propunem să evităm produsele editoriale lipsite de fond de pe piaţa românească, publicând şi promovând cărţi care să răspundă eficient nevoilor cititorilor români. Astfel, titlurile publicate sub sigla noastră se adresează unui public divers, uniformizat însă de spaţiul socio-cultural românesc.
-Prima întâlnire cu un scriitor. Unde a fost?
-Dacă îmi aduc bine aminte, prima întâlnire cu un scriitor a fost la o lansare de carte.
- Susţin instituţiile de cultură scriitorii?
-Din păcate, prea puţin. De altfel, nu cred că se poate trăi din scris, mai ales în România. Dar asta o ştie oricine. Scriitorii români sunt prea puţin băgaţi în seamă, prea puţin promovaţi, uneori ignoraţi de chiar instituţiile care ar trebui să îi ajute. Editura pe care am înfiinţat-o îşi propune să facă notă contrastantă cu restul celor care ar putea schimba ceva pe scena literară românească.
-Care sunt câteva din titlurile de până acum?
Prima scriitoare publicată de noi a fost Dora Alina Romanescu, o autoare cu un potenţial deosebit, care a semnat romanele Blestem, Elmira Mahmudi: o lacrimă pentru eternitate, Distanţe. În colecţia Self Connect a apărut Puterea aprecierii, de Nelsson şi Calaba, o carte despre care cred sincer că ar putea schimba fundamental vieţile celor care o citesc şi care încep să aplice în viaţa de zi cu zi ceea ce le dezvăluie cartea. Suntem pe cale să publicăm De-a bucătarii, de Teodora Rogobete, posibil una dintre cel mai talentate experte în gastronomie din Ardeal. În colecţiile dedicate celor mici, am publicat cărţi de colorat şi urmează o serie de titluri spaniole care sunt sigur că îi vor delecta pe cei mici: Cărţile n-au fost mereu aşa de Gabriel Glasman şi Ileana Lotersztain şi Şcoala nu a fost mereu aşa de Pablo Pineau şi Carla Baredes.
-Cum va fi drumul din acest punct spre viitor?
-Sper să publicăm cât mai multe cărţi bune şi să ne formăm un public fidel, căruia să îi satisfacem toate necesităţile literare.
-Ce ne pregătiţi în viitorul apropiat?
-Multe cărţi bune care se vor impune pe piaţa editorială nu doar prin prezenţă, ci şi prin modalitatea de promovare a lor. Nu vreau sa intru în detalii pentru că ar însemna să stric supriza.
-Cum ar fi viaţa fără cultură?
-Nici măcar nu îmi pot imagina un răspuns. Cu siguranţă, foarte gri.
-Pot salva cărţile lumea...
-Asta depinde numai de cititori. Cărţile ne ajută, dar numai noi suntem cei care pot schimba ceva, pornind de la cele descoperite în paginile scrise.
REBRA, ÎN ROMANELE ALINEI ROMANESCU
Vin, 21/01/2011
Mircea Daroşi
Cultură
Dora Alina Romanescu îşi măsoară dorul de meleagurile natale prin arta minunată a scrisului său. Ţinutul Năsăudului este plaiul mioritic care i-a încântat copilăria şi i-a deschis fereastra sufletului spre frumuseţea datinilor şi obiceiurilor pe care şi le-a pus merinde , atunci când a plecat de la munte la mare.
Romanele sale sunt incursiuni în viaţa satului, poartă amprenta unor atente investigaţii în psihologia umană. Prin aceste scrieri , ea se întoarce acasă, la vatra părintească, pentru că aici e felia ei de viaţă şi o retrăieşte aevea prin toate rădăcinile fiinţei sale.
Romanul său de început,, Dealul comorii’’cu accente autobiobrafice are ceva din mesajul rebrenian, este o poartă deschisă spre legendă, iar personajele îşi urmează drumul firesc al destinului lor.
Comuna Rebra se află pe valea cu acelaşi nume , într-un peisaj asemănător celui din descrierile lui Sadoveanu.,, Cine doreşte să cunoască un ţinut în care frumuseţea virgină îţi dă fiori, trebuie să-şi îndrepte paşii spre Rebra’’, spune autoarea. Aici s-a născut ea, cea care va pune în potirul sufletului său dragostea de oameni, credinţa şi speranţa de mai bine, împlinirea idealurilor sale.
Acest ţinut binecuvântat de Dumnezeu este spaţiul în care se derulează acţiunea romanului, intitulat sugestiv ,,Blestem’’,tipărit în anul 2010, în Editura,, Pescăruş’’din Mangalia.
Ca într-o adevărată monografie sătească, găsim aici file de istorie, descrieri etnografice, elemente de toponimie locală, obiceiuri şi datini, toate puse într-o armonie perfectă şi îmbrăcate în haina epicului de-o aleasă măiestrie artistică. Pagini emoţionante sunt dedicate celui mai important eveniment din viaţa omului, nunta., aşa cum se desfăşoară pe Valea Rebrei , cu toate splendorile ei tradiţionale. Sărbătorile creştineşti sunt învăluite de nostalgia copilăriei , oferindu-ne adevărate pelicule din viaţa satului.
,, Rebra este un colţişor de rai pe care Dumnezeu şi l-a dorit să rămână aşa cum l-a zămislit’’.
Dora Alina Romanescu are sufletul deschis pentru satul său natal, iubeşte oamenii şi scrie sub semnul acestei iubiri, creionează portrete, ne poartă prin labirintul sufletului lor, ca un psiholog cu reale calităţi profesionale. Personajele sunt luate, în mare parte din lumea reală şi pot fi recunoscute după numele lor : Ştefan Danci, actualul primar al comunei, preotul Nedelea Teodor, Vasile Bîrte, directorul şcolii, Ştefan Bachiş, profesor, precum şi altele din lumea obişnuită şi nu în ultimul rând, Victoria şi Ana, mamă şi fiică, ale căror destine au ceva tulburător care dă valoare de simbol acestui roman..
Aşa cum apreciază şi profesorul dr. Vasile Tutula, romanul ,,Blestem,, este o ,,construcţie interesantă, în care se combină meditaţia, realismul cu romantismul şi spiritul postmodernist’, la care aş adăuga că este un model existenţial al cestei comunităţi., este un roman al unui spaţiu şi nu a unui timp.
Peisajul rebrenian apare în toate ipostazele anotimpurilor, fiind realizat printr-un limbaj artistic care o consacră în lumea scrisului ca pe o adevărată valoare.
,, În mijlocul lunii august, natura acestui ţinut parcă încremenise de atâta bine. Soarele mângâia cu razele sale calde, dealurile, văile, pădurea, iar când fierbinţeala devenea prea puternică, vântul îşi lua evantaiul şi-l mişca leneş dintr-o parte în alta, iar cerul trimitea câte un norişor năzbâtios să-şi reverse lacrimile peste toată suflarea pământului, să-l răcorească şi să-l mai trezească din amorţeala profundă în care căzuse’’.
Romanul ,,Distanţe’’completează imaginea comunei Rebra. Evenimentele sunt aranjate în câteva simetrii, fapt pentru care şi acţiunea se desfăşoară pe planuri diferite. Cititorul este purtat cu uşurinţă de la munte la mare, de la sat la oraş şi îi oferă posibilitatea să descopere întâmplări mai mult sau mai puţin obişnuite. Un capitol aparte îl constituie lumea şcolii din Rebra, cu dascălii săi harnici printre care s-a aflat şi ea cu mulţi ani în urmă.
Dora Alina Romanescu este plină de sensibilitate, are fineţe stilistică, realizează o proză memorabilă în care spaţiile epice se îmbină armonios cu cele lirice şi toate la un loc sunt rezultatul talentului şi hărniciei scriitoriceşti de care dă dovadă. Rebrenii, trebuie să fie mândri că au un reprezentant de seamă în lumea culturii româneşti.
Joi, 02/12/2010
Menuţ Maximinian
.
Grupul editorial Livingstone din București, din care face parte și Editura Pescãruș, a fost present la Festivalul de teatru profesionist “Liviu Rebreanu” cu un stand cu cele mai noi apariţii editoriale. După cumne informează Iulian Popescu, editura are ca obiectiv promovarea scriitorilor talentați și mediatizarea lor. Așa au descoperit-o pe Dora Alina Romanescu , scriitoarea de pe meleagurile noastre, care trãiește ȋn Mangalia, autoare a șase romane, membrã a Uniunii Scriitorilor din România. Editura Pescãruș i-a reeditat patru din romanele scriitoarei și i-a ȋmplinit visul acesteia de a ȋnființa o Librãrie-ceainãrie care sã-i poarte numele: Dora Alina Romanescu.
Editura constănţeană a participat la târgul de carte alături de edituri din Bistriţa, Cluj, Satu Mare, Mureş.
Sâm, 13/11/2010
Menuţ Maximinian
Cultură
Turiştii ce vor poposi în oraşul de la ţãrm de mare, Mangalia, vor descoperi un loc de linişte, de relaxare şi destindere, nou înfiinţat aici: o Librãrie-ceainãrie, spaţioasã, modernã, elegantã. Grupul editorial Livingstone din Bucureşti, din care face parte şi editura Pescãruş, a hotãrât promovarea scriitorilor talentaţi, romãni şi mediatizarea lor. Aşa au descoperit-o pe Dora Alina Romanescu, bistriţeanca talentatã care trãieşte în Mangalia, autoare a şase romane, membrã a Uniunii Scriitorilor din România. Editura Pescãruş i-a reeditat patru din romanele scriitoarei şi i-a împlinit visul acesteia de a înfiinţa o Librãrie-ceainãrie care sã-i poarte numele: Dora Alina Romanescu. Primarul Municipiului Mangalia, Mihai Claudiu Tusac, a salutat cu bucurie acest proiect spunând cã: “Este onorant sã ne respectãm oamenii valoroşi cât sunt în viaţã, sã le promovãm activitatea, sã le apreciem harul şi ceea ce fac ei pentru semeni.” Reprezentanta Editurii Livingstone-Roxana Gamart spune:” In sprijinul hotãrârii noastre de a o promova pe scriitoarea Dora Alina Romanescu, ne-a venit Antologia Personalitãţilor Române si faptele lor apãrutã la Iaşi de Constantin Toni Dârţu, unde scriitoarea Dora Alina Romanescu apare alãturi de personalitaţi marcante ale scrisului, cântecului, artei: Grigore Vieru, Benone Sinulescu, Elena Forţu, Irimie Strãuţ şi alţii.” Emoţionatã, scriitoarea Dora Alina Romanescu a spus:” Sunt patroana spiritual a acestei Librarii-ceainãrii şi doresc ca aceasta sã devinã un loc unde oamenii sã-şi gãseascã liniştea, sã descopere adevãratele valori pentru minte şi suflet. Doresc sã aducem tinerii aproape de carte”. Înfiinţarea unei librãrii, când calculatorul este la îndemâna oricui, când pe majoritatea ecranelor TV ne sunt prezentate petreceri, scandaluri, domnişoare goale din cap pânã-n picioare, este un act de curaj…un pas mic, speranţa cã valorile morale ale romãnilor existã, cã mulţi dintre noi ne vom relua obiceiurile de a trãi decent, de a ne distra cu folos, creativ, elegant.
Seara scriitorilor la „Liviu Rebreanu”
Joi, 25/11/2010
Menuţ Maximinian
Cultură
Festivalul naţional de teatru profesionist „Liviu
Rebreanu” a dedicat ziua de marţi scriitorilor.
Evenimentul deschis de directorul Centrului Cultural municipal, prof. dr. Dorel Cosma, s-a derulat în sala de Coregrafie, în prezenţa invitaţilor din ţară, scriitori şi directori de edituri. În moderarea scriitorului Cornel Udrea, au vorbit despre rolul scrisului şi legătura cu teatrul, despre valorile contemporane, Petre Poantă-Cluj, Nicolae Băciuţ-Mureş, Jean Văcărescu şi Silviu Guga-Sibiu, Dora Alina Romanescu-Mangalia, Miruna Vladan şi Octavian Soviany-Bucureşti, toţi primind apoi însemnele festivalului pe scena Centrului cultural din partea directorului Dorel Cosma. Directorii editurilor prezente la festival, drd. Tiberiu Irimia – Karuna, Nicolae Băciuţ – Nico, Dinu Virgil – Napoca Star, Luminiţa Mureşan – Paralela 45, Virgil Raţiu – Aletheia, Mircea Petean – Limes, Gavril Ţărmure – Charmides, Aurel Pop – Citadela, iulian popescu-Pescăruş, au prezentat oferta editorială care a îmbogăţit festivalul. Sărbătoarea literei a continuat cu lansarea a trei cărţi semnate de Elena M. Cîmpan, preşedinta Societăţii „Conexiuni”: „Gândul care uneşte”-critică despre opera lui Nicolae Băciuţ, „Pianul şi alte poeme” şi „Eseu de claştar”. Întâlnirea actori, scriitori, regizori s-a dovedit a fi un amplu eveniment, care a fost marcat, printr-un recital de zile mari al invitatului special Dorel Vişan. Muzica cultă susţinută de Florin Vlad la viaoră şi Elvira Botoş la pian au întregit atmosfera unei seri complete de artă. Chipurile celor prezenţi vor putea fi urmărite peste timp în caricaturile semnate de Cristinel vecerdea-Criv.
(Romanul „Dealul comorii” de Dora Alina Romanescu)
Vin, 06/08/2010
Virginia Brănescu
Special
Când s-a născut dintr-o pereche de ţărani modeşti din Rebra Năsăudului, minunatul obol, o fetiţă frumoasă, ursitoarele i-au hărăzit daruri sufleteşti martirizate şi călite în focul tuturor chinurilor umane; o soartă haină avea să dăruia durerea unei fetiţe chinuită de mică de o boală a oaselor: osteomielita.
Aşa a ajuns să se despartă temporar de părinţii care i-au dat viaţă şi să-şi ducă traiul fragil printre străini, aflaţi pe ţărmul Mării Negre, la Mangalia, într-un sanatoriu pentru copii.
Vitregită de familia iubită, unde înfloreau alte odrasle, mica zână c u daruri de frumuseţe trupească, dar şi sufletească, şi-a dus viaţa timp de mai mulţi ani în dureri şi speranţe, printre doctori şi asistente. Neputând umbla, şi-a adăpat dorurile sufleteşti şi visurile adolescentine cu lectura unor romane care i-au trezit orizonturi nostalgice trimise de Eros în şi-n această rezervaţie a suferinţei.
Prima sclipire i-a dat-o un doctor tânăr, căruia, găsind-o plângând noaptea la lumina slabă a lămpii de pe noptieră cu o carte în mână, un roman de dragoste, când a întrebat-o, ce ştie despre iubire şi lume şi lume i-a răspuns cu naivitate şi îndrăzneală: „Ştiu totul”. Uimit şi săgetat în inimă de isteţimea, dar şi de prospeţimea primelor sclipiri sufleteşti ale fetiţei cu chip de înger, în care mijeau zorii vieţii, doctorul i-a păstrat involuntar un loc cu fior într-o zonă ascunsă a inimii.
Fata s-a vindecat, păstrând o mică urmă a suferinţei şi pe la 16 ani, după ce a învăţat să umble în picioare, porni în lume să-şi trăiască soarta. Aceasta a hărăzit să ajungă educatoare, în mijlocul copilăriei găsindu-şi loc de desfăşurare a harurilor sufleteşti.
Prinsă în mreaja lui Eros de un prieten al fratelui ei, tot învăţător, visează să se căsătorească cu acesta. Dar soarta i-a răpit şi de data aceasta şansa, băiatul fiind obligat să se căsătorească cu o fostă aventură.
Cu inima frântă de tragedia primei copilării şi dezamăgirea soartei în prima tinereţe, într-o noapte, când familia era dusă la o nuntă, o vizitează neaşteptat tânărul doctor din Mangalia, curios să vadă ce s-a ales din mica eroină a visărilor adolescentine.
Atracţia fiind nestăvilită de vechi sentimente şi în vraja nopţii singuratice, tânăra, de 22 ani, îşi găseşte consolare în braţele vânjoase ale doctorului, care la plecare îi lasă un frumos inel de familie, ceea ce-i dădu speranţa unei legalizări a legăturilor trupeşti şi sufleteşti într-o căsnicie. Dar soarta o loveşte din nou, fiindcă zeul adorat nu se mai iveşte la orizont, iar urmările primei nopţi de dragoste se fac văzute, într-o sarcină inevitabilă.
La consultaţie, doctorul ginecolog Beiu, din Năsăud, fiind impresionat de tragismul vieţii acestei tinere şi de frumuseţea ei, încearcă, abia reţinându-şi nişte trăiri sufleteşti de neuitat.
Ca să evite urmările unei tragedii provocate de ea în familie şi dorind cu ardoare să-şi păstreze copilul, tânăra se refugiază în Mangalia. Aici primeşte un post de educatoare şi o locuinţă într-un cămin de nefamilişti, unde îşi consumă destinul dus între mila şi bârfa unor oameni răi, dar şi preţuirea pe plan profesional. Aşa îşi creşte copilul, pe care îl botează Valentin, ca pe tatăl natural al lui.
După mulţi ani de suferinţă în străini şi câştigându-şi o faimă de bună educatoare, directoarea căminului îi prezinte, prin intermediul soţului ei, un ofiţer de marină, care ar fi putut ajunge un bun militar, dar era cam năstruşnic. Ei sperau ca printr-o căsătorie bine aşezată să se echilibreze.
Aici începe a doua parte a tragediei, căci soţul, un aventurier, îşi continuă traiul între vechea aventură, o femeie nedemnă, şi soţie. Alcoolic şi violent, acesta îşi agresează soţia şi încă un copil născut din căsătoria lor, ducându-i în nesiguranţă psihică şi disperare, încât la un moment dat soţia, ajunsă a nu ştiu câta oară în spital, refuză să mai trăiască, intervenţiile doctorilor fiind zadarnice. Aici întâlneşte pe doctorul Beiu, care o ajută să-şi restabilească echilibrul psihic. Sfătuită de copii, care acum erau mari, divorţează de matrozul violent găsindu-şi târziu locul lângă omul care a înţeles-o, doctorul Beiu, divorţat şi el de mulţi ani de o soţie nedemnă.
Matrozul este întâlnit, după un timp, în compania unei femei uriaşe, urâte, dar foarte autoritare, care l-a scăpat de darul beţiei prin violenţă.
Acţiunea romanului, de un dramatism acut, aduce temporar în scenă şi pe părinţii din Rebra, ţărani de o cuminţenie arhaică, trăind într-o spiritualitate creştinească în ritmul datinilor locale.
O carte frumos alcătuită. Personajul principal, Mihaela, îşi derulează viaţa în mijlocul societăţii actuale, bântuită de tot felul de concepţii, din care se relevă adesea dorinţa de îmbogăţire, de jaf, pe spinarea celuilalt, care pe care, prin ură!
Un om deosebit, Mihaela, trece cu disperare prin încercările ei, cu un dram de nădejde pe care i-o dă credinţa în Dumnezeu, pe care dacă îl avem în suflet ne întăreşte. Respectarea legilor credinţei strămoşeşti o aduce mereu cu dragoste în familie. E o lege a bunului simţ păstrat de poporul nostru şi care se relevă şi din creaţia orală, unde binele învinge răul întotdeauna.
Încheind lectura cărţilor acestei scriitoare, simţi o stare de confort pe care ţi-o dă nădejdea că dragostea de Dumnezeu şi de oameni învinge.
Închei lectura cu sufletul descătuşat de acea caracatiţă care-ţi dă mereu senzaţia fricii că răul te paşte la tot pasul şi nu este nicio raţiune în luptă. Aceasta este latura morală a cărţilor scrise de Dora Alina Romanescu.
Raţiunea de a fi este iubirea, care-i dă un rost şi ţel vieţii. O carte despre tragedia unei vieţi şi a unei iubiri, pierdute şi regăsite.
de DORA ALINA ROMANESCU
Joi, 05/08/2010
Aurel I. Borgovan
Cultură
“Viaţa este neaşteptat de darnică în surprize, iar Dumnezeu, inegalabil în ai răsplăti pe oameni pentru bunătate şi credinţă”, spune un mare adevăr, cu rang de maximă, autoarea romanului “DISTANŢE”, talentata romancieră DORA ALINA ROMANESCU. Însăşi reîntoarcerea sa, după 35 de ani de la Mangalia la Bistriţa, este una din marile surprize, primită de la Dumnezeu.
Născută în arealul geografic al Ţării Năsăudului la Rebra, reîntoarcerea acasă a romancierei, a însemnat o mare sărbătoare.
Era o seară a începutului de iulie a acestui an. La grădina Teatrului de vară a Centrului Cultural Municipal Bistrita, când soarele se grăbea spre asfinţit, am cunoscut-o întâia oară. Era emoţionată, peste poate, ca şi noi de altfel ceilalţi scriitori Bistriţeni. A fost primită în societatea noastră şi membră a Cenaclului Literar “CONEXIUNI” din cadrul Centrului Cultural Municipal Bistrita. Îşi lansa câteva romane. Pentru noi şi mai ales pentru sărbătorită, reîntoarcerea pe meleagurile lui Coşbuc şi Rebreanu a însemnat, desigur o neuitată sărbătoare!
Deschid cu emoţie romanul “DINSTANŢE” al scriitoarei noastre. Încă de la primele rânduri mă afund plăcut în lecturarea liniştită a paginilor sale. De obicei, cu ocazia citirii unor cărţii cu scrisul greoi, mă las păgubaş de la început. DE această dată, am fost plăcut impresionat de calitatea scriiturii şi de frumuseţea descrierii. M-am lăsat furat de caruselul Colindelor la Năsăud cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Împreună cu eroii cărţii, am colindat la casa dascalului Iacob Scurtu şi soţia sa învăţătoarea pensionară Ana din Târgul Năsăud. Caruselul frumoaselor colinde cobora, parcă din înălţimile ninse ale pădurilor din Rebra sau din bătrânii Munţi Călimani şi chiar din alte depărtări. Talentul incontestabil al Dorei Alina Romanescu, m-a purtat şi pe mine, măcar pentru o vreme pe tărâmul copilăriie mele din Şieuţ pe apa Şieului, afluent, al Someşului.
Tradiţiile noastre strămoşeşti, păstrate cu multă sfinţenie sunt atât de asemănătoare cu ale Năsăudenilor, încât ajung să se confunde.
Lecturând, mai atent romanul, întâlnesc, nu rare ori, fraze memorabile, care le pot percepe ca adevărate AFORISME, cum ar fi : “Oricât de puternic este răul, binele învinge, cât de târziu. Legea divină îşi spune cuvântul în orice împrejurări”, “Bătrânii sunt veseli şi atât de vioi, de parcă vârsta rămâne undeva în urmă”, “Acolo unde este omul iubit este soare, căldură şi lumină” etc. Acestea şi altele, cred că o apropie tot mai mult de experta genului, D-na prof. ELIS RÂPEANU.
Conştienţii fiind că persoanele, întâmplările şi locurile descrise în roman sunt numai ficţiuni, ancorarea lor în realitate, este evident că a avut loc numai prin talentul şi bogata imaginaţie a autoarei.
Incontestabil, scriitoarea a reuşit să îmbine toate cerinţele într-o realizare foarte armonioasă a romanului său. A creat personaje cu caractere puternice, cum ar fi medicul ortoped RADU SCURTU, care de la CLUJ, unde termină facultatea cu mult succes, cere repartiţia sa, tocmai la sanatoriul din Mangalia, considerând că doar aici este mai potrivit să fie de real folos celor ce au nevoie de el. Un alt caracter puternic este şi ing. MARIN IORDACHE, care datorită unei munci asidue şi permanente, a adevăratelor sale merite este ales în unanimitate, primarul MANGALIEI. El reuşeşte în scurt timp să transforme magistral oraşul într-un municipiu modern, punct turistic atractiv, de interes naţional şi european. Ce minunat ar fi dacă tot mai multe oraşe din România ar putea să se mândrească şi ele cu astfel de profesionişti!
Ridicată de la nivelul catedrei didactice pe care a slujit-o cu drag şi devotament, scriitoarea cultivă principiul dreptăţii, încurajând pe cei harnici şi sârguincioşi să se ridice în frunte.
Astfel, cele două orfane de la case de copii, Ioana şi Irina, eleve şi apoi studente emitente la Facultatea de Medicină din Cluj, doar cu bursele de merit, dar prin ambiţie şi hărnicie permanentă, ajung să devină medici specialişti, integrându-se admirabil în societate care are nevoie de ele. Şi devotate muncii lor sunt apreciate, respectate şi iubite.
Romancierei, fost cadru didactic, nu putea, şi pe drept cuvânt , să-i scape bucuria de laudă pentru românii care peste hotare fac mare cinste învăţământului românesc, culegând lauri datorită pregătirii ireproşabile în şcolile sau facultăţile din România.
Astfel, ing. STEFAN SCURTU – fost şef de promoţie şi soţia sa LIDIA, eminenţi absolvenţi ai Facultăţii de Aeronautică din Cluj, prin hazardul destinului ajungând să fie integraţi în slujba unui institut de specialitate din Canada, uimind pe toţi colegii străini prin strălucitoarele lor cunoştinţe în domeniu.
Romanul “DISTANŢE” este dedicat dascălilor din Rebra (localitatea natală a romancierei) care şi-au închinat viaţa învăţământului românesc.
Dar cartea, nu se adresează numai dascălilor . Ea se adresează tuturor iubitorilor de carte tineri sau bătrâni. Se citeşte aşa cum ai asculta o melodie frumoasă şi plăcută, care ne încântă cu farmecul ei, pe toată lumea care o ascultă. “DORA ALINA ROMANESCU e o prozatoare deja formată cu o scriitură alertă şi dovedind disponibilităţi epice pentru mai multe registre, cel din final ilustrându-l pe cel de spionaj sau chiar poliţist în Sillage-ul Rodicăi Ojog Braşoveanu.” (Ion Roşioru – membru al U. S.R)
Da, registrul din finalul romanului creşte mai mult suspansul dar se încheie din fericire într-un cadru festiv şi pitoresc tot în casa dascălilor IACOB SCURTU şi ANA din NĂSĂUD şi tot cu ocazia sfintelor sărbători de iarnă, când nămeţii albi, odată cu alaiul colindelor ne aduc puritate şi rodnicie. Atunci la Năsăud, iată se întâlnesc doctorul Radu Scurtu cu ing. Stefan Scurtu tatăl său necunoscut care după o viaţă se întoarce acasă din Canada , împreună cu actuala soţie Lidia şi sora vitregă a lui Radu , frumoasa Julia , spre bucuria lui Radu şi a bunicilor săi , care viaţa întreagă au tânjit după fiul lor Ştefan Scurtu. Aici , Radu se reîntâlneşte cu Ioana (fosta orfană de la Casa de Copii din Năsăud) , care a ajuns şi ea , medic. Dragostea lor reciprocă îi va uni pe viaţă intr-o frumoasă căsătorie.
Şi aşa dispar distanţele între mari departări , iar neamul Scurtu alcătuieşte acum o mare familie reunită!
La apariţia romanului “ Distanţe” , o distinsă colegă de condei a autoarei , scria: “ Dora Alina Romanescu scrie pentru oameni , despre oameni şi locuri dragi. Personajele ... sunt sincere şi autoarea doreşte să ajungă la inimile cititorilor. Autoarea pune la loc de cinste chipul dascălului român care modelează sufletele copiilor încă din primii ani de viaţă.Portrete creionate cu adevărată măiestrie fac iată şi mai intersantă această a doua carte.
“Azi este la început de drum, un început de drum apreciat iar dacă va persevera cine ştie, mâine poate vom fi mândri cî am cunoscut-o pe DORA ALINA ROMANESCU”.
(EMILIA DABU, MEMBRU AL U.S.R. )
De la apariţia romanului “DISTANŢE”, iată a trecut ceva timp, iar iscusita romancieră chiar a perseverat cu noi romane. Şi uite că şi noi suntem mândri că am cunoscut-o pe DORA ALINA ROMANESCU.
Îi dorim să-şi continue cu succes, drumul său ascendent şi să ne dăruiască multe, noi romane.
Blestem – de Dora Alina Romanescu
(Note de lector)
Joi, 15/07/2010
Virginia Brănescu
Opinii
De curând s-a întors spre locurile natale o floare a ţinuturilor muntoase din Rebra, romanciera Dora Alina Romanescu, pe numele real Saveta Bachiş, căsătorită Georgescu.
Înzestrată natal cu harul omului sensibil, care priveşte viaţa prin prisma sufletului omenesc, ea însăşi cadru didactic, ne aduce în dar ţinuturilor natale, rodul muncii binecuvântate de harul scrisului, opt romane de înaltă valoare estetică, psihologică şi socială.
A aşteptat până experienţa vieţii i-a îmbogăţit sufletul cu înţelepciunea de a o vedea realist şi clar, aşa cum e, cu aspecte pozitive şi negative şi apoi a pornit pe drumul spinos al scriitorilor romancieri.
Un roman psihologic şi social de mare amploare este BLESTEM, care… „configurează destinele dramatice, neîndurătoare, impresionante, a două femei, mamă şi fiică, Victoria şi Ana din ţinutul muntos, acoperit de păduri fabuloase, Rebra, din zona Năsăudului” (Ovidiu Dunăreanu).
Scenariul vieţii mamei şi fiicei se desfăşoară într-o amplă arenă, pornind din satul natal şi introducându-se în final tot acolo, unde sufletul scriitoarei poposeşte prin amintirile copilăriei mereu neşterse… „Infatigabila autoare se întoarce neîncetat spre leagănul mitic, care este satul năsăudean al copilăriei şi-i consacră pagini de mare forţă evocativă, radiografiind cu realism numeroase destine ce se zbat dramatic între tentaţia păcatului şi salvarea purităţii ancestrale” (Ion Roşianu).
Exemplul remarcabil în acest sens este personajul Ana, care, născută din păcat, încearcă omeneşte, uneori nereuşind, sau alteori reuşind, să-şi depăşească statutul de om blestemat, care trebuie să dispară în mocirlă.
O trăsătură definitorie a acestui personaj este iubirea de oameni, caracterul activ, structurat pe un fond nativ binecuvântat cu harul însuşirii mai multor limbi, dar şi cu hărnicie şi străduinţă. Ana e un caracter dârz, care nu abdică de la demnitatea de om, nici sub biciul constrângerii unor brute, care prin violenţă voiau s-o destineze unor practici neconforme cu morala, în scopuri pecuniare.
Fire caldă şi iubitoare, Ana îi dăruie totul iubirii, iar când constată că s-a înşelat îşi creşte cu devotament urmaşii.
Ţesătura intrigilor, firul acţiunii complicate, sunt conduse cu mare măiestrie de autoare, care nu uită să ne ofere continuu clipe de suspans, prin neprevăzutul care ne domină mereu destinele, dincolo de puterea omului de a întrezări.
O influenţă pozitivă în alcătuirea acestui roman rămâne faptul că autoarea valorifică legendele locale, care-i dau pe alocuri acţiunii o tentă de mister, fantomele contribuind şi ele la pedepsirea răului.
Altă trăsătură distinctă a romanului este aceea că personajul Ana, ce se zbate întru apărarea binelui în viaţă, cu toată dârzenia ei, îşi păstrează delicateţea, feminitatea – trăsătură ce pare a o caracteriza şi pe autoare.
Valoarea socială a romanului se reliefează şi în sensul că prezintă aspecte din primejdiile ce le aşteaptă pe fetele care, naive, se avântă spre zări îndepărtate, cu vise de dansatoare, apoi sunt maltratate şi silite să se prostitueze, spre folosul unor profitori.
Azi, când micile ecrane, atât de vizionate de telespectatori, ne oferă adesea scenele violenţei umane, a decăderii, ca mijloc de îmbogăţire, un roman scris cu bun simţ şi realism poate constitui un balsam binefăcător, pus pe rănile societăţii.
„Dora Alina Romanescu se înscrie într-o fericită paradigmă a prozatorilor dinlăuntrul arcului carpatic, în sensul că buna şi temeinica gospodărire a discursului românesc se asociază cu inerenta tentă morală în descendenţa ilustră a lui Slavici, Rebreanu, Agârbiceanu, Pavel Dan sau Iulian Dămăcuş. (Ion Roşianu – membru al U.S.R.).
Omagiu
(scriitoarei Alina Dora Romanescu)
Alină doruri în roman(ţ)e
Iar sufletul saltă-n plăcere,
Sau tragedii cântate-n ştanţe
De-o neexprimabilă durere.
Ne duce-n ceruri poezia
Ţinuturilor ei natale
Pe unde-i doamnă feeria
Şi dorurile cântă-n vale.
La Râpa Dracului m-aş duce
Să decriptez mitologia
Şi cu năstruşnice năluce
Să-mi primenesc iar fantezia.
Şi să-i aduc un cald omagiu
Din mândre zările rebrene
Şi să-i stârnesc un florilegiu
Din lacrimi calde e sub gene.
Însemnul Divin de Emilia Dabu
Comentariu facut de DORA ALINA ROMANESCU:
Porţile stelare s-au deschis,tainele divine,au fost oferite celor
care au râvnit mereu marile secrete, în mijlocul uraganului iubirii, este anunţată ”princiara sosire” a ”Însemnului Divin”, noul volum de versuri al poetei Emilia Dabu.
La debut, poeta de la ţărm de mare s-a prezentat iubitorilor de poezie ca o ”Floare albastră” iar ”Cuvinte săpate pe cer” au avut darul să ne ducă la inima ”Necunoscutei din mine”, ca apoi dorurile şi zbuciumul ei să se adune în volumul ”Ne-a mai rămas iubirea”. După câţiva ani, talentata poetă ne invită în ”Cetatea iubirii”, dăruind iubitorilor de poezie ”Cheia eternităţii”.
”Pasăre în libertatea zborului” se îndreaptă spre ”Calea spre lumină” şi deşi poeta mărturiseşte că ”n-am podoabe celebre doar un înger sortit” poezia şi talentul ei vor sta într-un ”templu curat”.
”Cuvântul sădeşte iar lumina-n imagini
Când în veacul din mine se rescriu sacre pagini”.
Trăirile şi sentimentele poetei ne poartă spre ”Cetatea înţelepciunii”, care şi-a deschis porţile, iar valurile de lumină
”Se înălţau
Ca o sacră înflorire
Şi inima imbrăcând sfioasă
A nemuririi taină”
Înainte de ”Însemnul Divin” poeta ne dă ocazia să ne bucurăm de ”Lumina din templul cuvintelor”.
Poezia scrisă de Emilia Dabu, este specială şi vine dintr-o adâncă înţelegere a lumii ancestrale. Este o poezie de profundă vibraţie, principalul obiectiv este de a arăta semenilor că doar dreptatea şi adevărul îţi arată calea spre lumină iar credinţa te duce ”În ţara lui Dumnezeu”.
Nota dominantă a poeziilor Emiliei Dabu, este spaţiul şi timpul, lumina şi întunericul, iubirea şi ura, lumile ancestrale, universul, nemurirea, trecutul şi viitorul, tainele durerii, veşnicia. Sufletul poetei este când vesel, când trist, uneori zboară pe o ”stea albastră” alteori este singur şi atunci se refugiază în vis, de multe ori îndrăgostit şi atunci îşi ia ”libertatea celui învins de iubire”.
”De ninsoarea proaspătă a veşniciei
Mâinile ocrotind bucuria discretă
A privirilor/În cinstea noastră sorbind cu nesaţ nectarul
Unicei toamne prin care străbătusem
Cerurile toate”
Sufletul poetei pluteşte necontenit ”În timp şi spaţiu” iar ”Anotimpul numit poezie”, poposeşte pe ”Tărâm de poveste” unde:
”Călători cum suntem, ne-ntoarcem subit
purtând cerul în ochi şi-n cuvânt infinit
când zâmbim, o durere muşcă rodnic din noi
călători, cum suntem, ne găsim trişti şi goi
ne târâm umiliţi, zinduind pe ascuns
pentru tot ce nu ştim,să mai dăm un răspuns
călători peste vis,călători peste gând
ne rămâne în zori doar cuvântul flămând
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
călătorii de vis au gutui la ferestre,
eu cu sufletul lor mă acopăr de flori
călătoare cum sunt mă adun prin ninsori...”
Poezia Emiliei Dabu ajunsă la desăvârşire prin ”Însemnul Divin” pune pe fruntea poetei ”diademe cosmice”, care poartă ”pecetea adevărului”, a talentului, a maturităţii, a profunzimii... Poemele sale au îmbrăcat ”cămaşa desăvârşirii”, au străbătut ”hotarele eternităţii”, iar cu acest volum harul, sensibilitatea, frumuseţea sufletului, puritatea gândurilor îi dau aura luminoasă a împlinirii:
”Alergam fericită prin univers
Şi sufletul se lasă mângâiat”,
pentru că porţile eternităţii se deschid.
Lumea sensibilei poete, Emilia Dabu, are alte legi. Calea ei este spre lumină, în vorbire foloseşte cuvântul ”divin”, bate la poarta timpului pentru a ajunge în ”imperiul veşniciei”, se priveşte în ”Oglinda speranţei”, vorbeşte cu anotimpurile, plânge ” în numele iubirii”.
”Cu ochi uriaşi,strălucitori,supuşi...
Toate iernile din cer au căzut deodată
Ninsoare,sfâşiind, jertfă stelară.”
Naşterea, căsătoria, moartea, eternitatea sunt prezente în opera sa iar credinţa se împleteşte cu dragostea, poeta oferind iubitorilor de poezie o alinare stelară. Noul volum de versuri ”Însemnul Divin” vine să-i glorifice talentul poetei, s-o prezinte în splendoarea desăvârşirii sale ca spirit ce şi-a închinat viaţa cuvintelor, iubirii, frumuseţii, vieţii.
Cu ”cărţile din sufletul ei”
”Cărţile doar din dragoste uriaşă
Se vor naşte mereu fiind roade ale luminii”
poeta îşi prezintă ţelul ales în viaţă, se prezintă cu maturitate, profunzime, sinceritate aşa cum este ea: ”sunt ceea ce sunt”, dezvăluind cititorilor crezurile sufletului său, trecător prin această lume atât de zbuciumată, care i-a dat strălucirea şi puritatea ce este prezentă în toată opera sa.
”Unii au ales fericirea unui biet trup muritor, vorbitor
Eu am ales nemurirea celestă şi a mea şi a lor.”
Emilia Dabu scrie cum trăieşte, se dăruieşte semenilor ”în numele iubirii”, se luptă ca cei care-i sunt aproape să vadă lumea ca un zâmbet de copil, învăluită în iubire şi lumină. Este un om generos, îi place să stea lângă cuvâtul lui Dumnezeu, apreciază talentul celor ce merg pe calea de lumină a creaţiei, prin versurile sale aduce imn vieţii, îşi lasă sufletul să zboare liber spre lumile ancestrale, vorbeşte cu divinitatea, se roagă, râde, plânge, îşi încarcă sufletul cu ”taină şi durere”, are revelaţii, iubeşte, speră.
Membră a Uniunii Scriitorilor din România din anul 1998, membră a Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Quebec, Canada 2009, fondatoare şi preşedintă a Clubului Artelor ”Solteris” din Mangalia 2001, fondatoare şi realizatoare a revistei de cultură şi artă ”Solteris” 2002, fondator şi coordonator al teatrului pentru copii şi tineret ”Magic” 1997, deţinătoare a numeroase premii literare naţionale, între care: ”Mihai Eminescu”, ”Lucian Blaga”, ”Nichita Stănescu”, ”George Topârceanu”, ”Panait Cernea”-1982-1996, colaborează cu numeroase reviste culturale şi literale din ţară şi din străinătate, este inclusă în numeroase antologii şi dicţionare literare, Emilia Dabu este iubită şi apreciată în ţinutul dobrogean, în Mangalia, este poeta care aleargă pentru oameni, dar nu le poate duce toate durerile, dăruieşte iubire dar nu poate distruge ura.
Oraşul de la ţărm de mare este binecuvântat de ”Însemnul Divin”.
”La Mangalia ard în palmele clipei poeme
Pe cărările anotimpului în care am crezut
Chiar şi durerile le primisem ca pe o sărbătoare
Uneori e bine să zbori, furios, disperat
Înălţându-te precum un vis din rănile pământene.”
Astăzi este o zi specială la Mangalia. Natura freamătă, prietenii se bucură. Mireasma florilor de primăvară s-a grăbit să-i împodobească sufletul talentatei poete Emilia Dabu, să-l facă să zâmbească, veşnicia s-o sărute cu o infinitate de bătăi de inimă, cerul s-o împodobească cu o alinare stelară şi împreună cu sufletul meu s-o îmbrăţişeze cu iubire şi să-i ureze un La Mulţi Ani! Emilia Dabu, Veşnicire ”Însemnului Divin”.
Dora Alina Romanescu
care au râvnit mereu marile secrete, în mijlocul uraganului iubirii, este anunţată ”princiara sosire” a ”Însemnului Divin”, noul volum de versuri al poetei Emilia Dabu.La debut, poeta de la ţărm de mare s-a prezentat iubitorilor de poezie ca o ”Floare albastră” iar ”Cuvinte săpate pe cer” au avut darul să ne ducă la inima ”Necunoscutei din mine”, ca apoi dorurile şi zbuciumul ei să se adune în volumul ”Ne-a mai rămas iubirea”. După câţiva ani, talentata poetă ne invită în ”Cetatea iubirii”, dăruind iubitorilor de poezie ”Cheia eternităţii”.
”Pasăre în libertatea zborului” se îndreaptă spre ”Calea spre lumină” şi deşi poeta mărturiseşte că ”n-am podoabe celebre doar un înger sortit” poezia şi talentul ei vor sta într-un ”templu curat”.
”Cuvântul sădeşte iar lumina-n imagini
Când în veacul din mine se rescriu sacre pagini”.
Trăirile şi sentimentele poetei ne poartă spre ”Cetatea înţelepciunii”, care şi-a deschis porţile, iar valurile de lumină
”Se înălţau
Ca o sacră înflorire
Şi inima imbrăcând sfioasă
A nemuririi taină”
Înainte de ”Însemnul Divin” poeta ne dă ocazia să ne bucurăm de ”Lumina din templul cuvintelor”.
Poezia scrisă de Emilia Dabu, este specială şi vine dintr-o adâncă înţelegere a lumii ancestrale. Este o poezie de profundă vibraţie, principalul obiectiv este de a arăta semenilor că doar dreptatea şi adevărul îţi arată calea spre lumină iar credinţa te duce ”În ţara lui Dumnezeu”.
Nota dominantă a poeziilor Emiliei Dabu, este spaţiul şi timpul, lumina şi întunericul, iubirea şi ura, lumile ancestrale, universul, nemurirea, trecutul şi viitorul, tainele durerii, veşnicia. Sufletul poetei este când vesel, când trist, uneori zboară pe o ”stea albastră” alteori este singur şi atunci se refugiază în vis, de multe ori îndrăgostit şi atunci îşi ia ”libertatea celui învins de iubire”.
”De ninsoarea proaspătă a veşniciei
Mâinile ocrotind bucuria discretă
A privirilor/În cinstea noastră sorbind cu nesaţ nectarul
Unicei toamne prin care străbătusem
Cerurile toate”
Sufletul poetei pluteşte necontenit ”În timp şi spaţiu” iar ”Anotimpul numit poezie”, poposeşte pe ”Tărâm de poveste” unde:
”Călători cum suntem, ne-ntoarcem subit
purtând cerul în ochi şi-n cuvânt infinit
când zâmbim, o durere muşcă rodnic din noi
călători, cum suntem, ne găsim trişti şi goi
ne târâm umiliţi, zinduind pe ascuns
pentru tot ce nu ştim,să mai dăm un răspuns
călători peste vis,călători peste gând
ne rămâne în zori doar cuvântul flămând
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
călătorii de vis au gutui la ferestre,
eu cu sufletul lor mă acopăr de flori
călătoare cum sunt mă adun prin ninsori...”
Poezia Emiliei Dabu ajunsă la desăvârşire prin ”Însemnul Divin” pune pe fruntea poetei ”diademe cosmice”, care poartă ”pecetea adevărului”, a talentului, a maturităţii, a profunzimii... Poemele sale au îmbrăcat ”cămaşa desăvârşirii”, au străbătut ”hotarele eternităţii”, iar cu acest volum harul, sensibilitatea, frumuseţea sufletului, puritatea gândurilor îi dau aura luminoasă a împlinirii:
”Alergam fericită prin univers
Şi sufletul se lasă mângâiat”,
pentru că porţile eternităţii se deschid.
Lumea sensibilei poete, Emilia Dabu, are alte legi. Calea ei este spre lumină, în vorbire foloseşte cuvântul ”divin”, bate la poarta timpului pentru a ajunge în ”imperiul veşniciei”, se priveşte în ”Oglinda speranţei”, vorbeşte cu anotimpurile, plânge ” în numele iubirii”.
”Cu ochi uriaşi,strălucitori,supuşi...
Toate iernile din cer au căzut deodată
Ninsoare,sfâşiind, jertfă stelară.”
Naşterea, căsătoria, moartea, eternitatea sunt prezente în opera sa iar credinţa se împleteşte cu dragostea, poeta oferind iubitorilor de poezie o alinare stelară. Noul volum de versuri ”Însemnul Divin” vine să-i glorifice talentul poetei, s-o prezinte în splendoarea desăvârşirii sale ca spirit ce şi-a închinat viaţa cuvintelor, iubirii, frumuseţii, vieţii.
Cu ”cărţile din sufletul ei”
”Cărţile doar din dragoste uriaşă
Se vor naşte mereu fiind roade ale luminii”
poeta îşi prezintă ţelul ales în viaţă, se prezintă cu maturitate, profunzime, sinceritate aşa cum este ea: ”sunt ceea ce sunt”, dezvăluind cititorilor crezurile sufletului său, trecător prin această lume atât de zbuciumată, care i-a dat strălucirea şi puritatea ce este prezentă în toată opera sa.
”Unii au ales fericirea unui biet trup muritor, vorbitor
Eu am ales nemurirea celestă şi a mea şi a lor.”
Emilia Dabu scrie cum trăieşte, se dăruieşte semenilor ”în numele iubirii”, se luptă ca cei care-i sunt aproape să vadă lumea ca un zâmbet de copil, învăluită în iubire şi lumină. Este un om generos, îi place să stea lângă cuvâtul lui Dumnezeu, apreciază talentul celor ce merg pe calea de lumină a creaţiei, prin versurile sale aduce imn vieţii, îşi lasă sufletul să zboare liber spre lumile ancestrale, vorbeşte cu divinitatea, se roagă, râde, plânge, îşi încarcă sufletul cu ”taină şi durere”, are revelaţii, iubeşte, speră.
Membră a Uniunii Scriitorilor din România din anul 1998, membră a Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Quebec, Canada 2009, fondatoare şi preşedintă a Clubului Artelor ”Solteris” din Mangalia 2001, fondatoare şi realizatoare a revistei de cultură şi artă ”Solteris” 2002, fondator şi coordonator al teatrului pentru copii şi tineret ”Magic” 1997, deţinătoare a numeroase premii literare naţionale, între care: ”Mihai Eminescu”, ”Lucian Blaga”, ”Nichita Stănescu”, ”George Topârceanu”, ”Panait Cernea”-1982-1996, colaborează cu numeroase reviste culturale şi literale din ţară şi din străinătate, este inclusă în numeroase antologii şi dicţionare literare, Emilia Dabu este iubită şi apreciată în ţinutul dobrogean, în Mangalia, este poeta care aleargă pentru oameni, dar nu le poate duce toate durerile, dăruieşte iubire dar nu poate distruge ura.
Oraşul de la ţărm de mare este binecuvântat de ”Însemnul Divin”.
”La Mangalia ard în palmele clipei poeme
Pe cărările anotimpului în care am crezut
Chiar şi durerile le primisem ca pe o sărbătoare
Uneori e bine să zbori, furios, disperat
Înălţându-te precum un vis din rănile pământene.”
Astăzi este o zi specială la Mangalia. Natura freamătă, prietenii se bucură. Mireasma florilor de primăvară s-a grăbit să-i împodobească sufletul talentatei poete Emilia Dabu, să-l facă să zâmbească, veşnicia s-o sărute cu o infinitate de bătăi de inimă, cerul s-o împodobească cu o alinare stelară şi împreună cu sufletul meu s-o îmbrăţişeze cu iubire şi să-i ureze un La Mulţi Ani! Emilia Dabu, Veşnicire ”Însemnului Divin”.
Dora Alina Romanescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu